Din anul 1996 lucrăm cu un grup de tineri, dintre care mulţi au rămas în centru, în toţi aceşti ani. Ei provin din familii de romi şi au crescut în orfelinate. De asemenea, au trăit ani de zile pe stradă. În orfelinate au învăţat să supravieţuiască. Aici domneşte legea junglei. Din cauza aceasta, ei au dezvoltat un comportament de supravieţuire comparabil cu cel al persoanelor dependente de droguri.
Tinerii cu care noi lucrăm nu sunt dependenţi de droguri sau alcoolici, însă comportamentul lor este orientat pe supravieţuire cu orice preţ şi cu toate consecinţele care decurg din această situaţie. Iar acest comportament este încurajat în momentul în care, împlinind vârsta de 18 ani, ajung pe stradă. Ei sunt absolut nepregătiţi pentru un astfel de moment. În orfelinate nu au fost învăţaţi să ia decizii. Toate deciziile în ceea ce îi privea au fost luate de alţii. Tot ceea ce au învăţat, este să urmeze exemplul altora în lucruri care îi privesc pe ei înşişi sau pe alţii. Pe stradă încep o existenţă cu totul şi cu totul nouă pentru ei. Nu au contact cu propria familie, deci se „mută” în cel mai apropiat oraş mare. Şi pentru că nu au niciun fel de adăpost, dorm afară, de exemplu, pe o bancă într-un parc.
Viaţa pe stradă îi deformează total, din cauză că aici trebuie să supravieţuiască mai multor intemperii decât în orfelinate. Sunt puşi în nenumărate situaţii care le provoacă traume. Şi astfel, caracterul lor este pe deplin transformat, sau mai bine zis deformat. Prin această deformare ei sunt, din nou, excluşi şi respinşi de societate. Câteva dintre dezavantajele lor sunt că au crescut într-un orfelinat, sunt romi de origine şi au un stil de viaţă care nu corespunde cu normele şi valorile normale. Din păcate aceste lucruri sunt uşor de observat în comportamentul lor. Din această cauză le este aproape imposibil să găsească un loc de muncă stabil.
Totuşi, vedem încet, dar sigur, roadele schimbării (în bine) în viaţa tinerilor. Tinerii care au ales calea credinţei se schimbă cel mai rapid şi sunt mai stabili. Observăm, de asemenea, cum părinţii învaţă să îşi educe bine copiii. Copiii învaţă la Casa Lumina să dezvolte aptitudini sociale şi să respecte regulile scrise şi nescrise (norme şi valori) ale societăţii. Învaţă să fie sinceri, să se joace împreună şi să împartă cu alţii ceea ce au. Mai presus de orice, învaţă să cunoască dragostea lui Dumnezeu şi cum să aducă orice problemă înaintea Lui, în rugăciune.
Tinerii cu care noi lucrăm nu sunt dependenţi de droguri sau alcoolici, însă comportamentul lor este orientat pe supravieţuire cu orice preţ şi cu toate consecinţele care decurg din această situaţie. Iar acest comportament este încurajat în momentul în care, împlinind vârsta de 18 ani, ajung pe stradă. Ei sunt absolut nepregătiţi pentru un astfel de moment. În orfelinate nu au fost învăţaţi să ia decizii. Toate deciziile în ceea ce îi privea au fost luate de alţii. Tot ceea ce au învăţat, este să urmeze exemplul altora în lucruri care îi privesc pe ei înşişi sau pe alţii. Pe stradă încep o existenţă cu totul şi cu totul nouă pentru ei. Nu au contact cu propria familie, deci se „mută” în cel mai apropiat oraş mare. Şi pentru că nu au niciun fel de adăpost, dorm afară, de exemplu, pe o bancă într-un parc.
Viaţa pe stradă îi deformează total, din cauză că aici trebuie să supravieţuiască mai multor intemperii decât în orfelinate. Sunt puşi în nenumărate situaţii care le provoacă traume. Şi astfel, caracterul lor este pe deplin transformat, sau mai bine zis deformat. Prin această deformare ei sunt, din nou, excluşi şi respinşi de societate. Câteva dintre dezavantajele lor sunt că au crescut într-un orfelinat, sunt romi de origine şi au un stil de viaţă care nu corespunde cu normele şi valorile normale. Din păcate aceste lucruri sunt uşor de observat în comportamentul lor. Din această cauză le este aproape imposibil să găsească un loc de muncă stabil.
Totuşi, vedem încet, dar sigur, roadele schimbării (în bine) în viaţa tinerilor. Tinerii care au ales calea credinţei se schimbă cel mai rapid şi sunt mai stabili. Observăm, de asemenea, cum părinţii învaţă să îşi educe bine copiii. Copiii învaţă la Casa Lumina să dezvolte aptitudini sociale şi să respecte regulile scrise şi nescrise (norme şi valori) ale societăţii. Învaţă să fie sinceri, să se joace împreună şi să împartă cu alţii ceea ce au. Mai presus de orice, învaţă să cunoască dragostea lui Dumnezeu şi cum să aducă orice problemă înaintea Lui, în rugăciune.